Liniștea din toiul furtunii
01 Mai

Dacă o fi să mă ucidă, nu voi tremura, dar voi descurca în faţa Sa firele pricinei mele. (Iov 12, 15; Biblia 1982) *

Corabia pluteşte pe mare. Oricât de adânc ar fi abisul mă­rii şi oricât de puternice valurile şi de furioasă furtuna, totul este în regulă, atâta timp cât apa nu a pătruns în vas. Grija cea mare a marinarului nu este aceea de a scoate corabia la liman, ci de a împiedica apa să pătrundă în ea. Aceeaşi tre­buie să fie şi grija creştinului: să nu se pună la adăpost de evenimente neprevăzute - ispite, încercări ci să fie cu luare-aminte ca nimic să nu-i tulbure liniştea sufletească, să-i strecoare în suflet o urmă de neîncredere, sau să nu-i mai lase loc pentru nimic altceva. Dacă vom da „cale liberă”, lăsând să pătrundă în inimă tot felul de griji mai mari sau mai mărunte, dintre cele care nu încetează să ne asedieze zi de zi, acestea nu vor întârzia să ne provoace nemulţumiri, enervări, amărăciuni, ne vom simţi apăsaţi de ele şi vom de­veni „apăsători” şi pentru alţii. De vom fi morocănoşi, într-o stare de spirit proastă aceasta se va răsfrânge şi asupra celor din jur, va începe să se simtă de la noi suflare de ghea­ţă. Să învăţăm să nu ne lăsăm doborâţi de griji şi de greutăţi, să nu le exagerăm importanţa şi atunci lumea noastră spiri­tuală va rămâne intactă, şi ne vom bucura neîncetat şi în to­iul furtunii. Nu există nimic mai liniştitori şi mai aducător de bucurie decât omul care îşi păstrează calmul, pacea, bu­na dispoziţie chiar şi atunci când se confruntă cu probleme şi situaţii din cele mai grele. Un asemenea om răspândeşte lumină în întunericul vieţii, „acţionând” mai sigur ca orice predică, fiindcă poate da curaj şi avânt fratelui aflat în dez­nădejde, facându-l să-şi continue cu încredere drumul, ori­cât de greu ar fi. „Noi întru toate suntem necăjiţi, dar nu stri­viţi, în stări tară ieşire, dar nu deznădăjduiţi, prigoniţi dar nu părăsiţi, doborâţi dar nu nimiciţi” (II Corinteni 8, 9).

 

* în Biblia 2002: „Chiar dacă El, Cel-Tare, nu-Şi va-nceta prigoana, eu tot am să mă apăr, grăind în faţa Lui”.