Fiindcă a Lui făptură suntem, zidiţi in Hristos lisus, spre fapte bune pe care Dumnezeu mai înainte le-a gătit, pentru ca noi să umblăm întru ele.(Efeseni 2, 10)

Voi, cei ce credeţi în Domnul, Cel ce v-a creat pentru fapte bune, nu ştiţi oare că El v-a menit să faceţi asemenea fapte bune aici, cu deplină dăruire, din lot sufletul şi faţă de tot ce vă înconjoară? S-ar putea ca, în anumite condiţii, să vă simţiţi strâmtoraţi, s-ar putea ca anumite situaţii în care vă aflaţi să vi se pară umilitoare, sau să vă enerveze. Sau poate aria voastră de activitate vi se pare prea restrânsă sau prea neînsemnată. Toate acestea îi sunt cunoscute Domnu­lui. Cel mai mic efort pe care îl veţi face nu va trece nelu­at în seamă şi îşi va găsi ecoul la El. Rămâneţi neclintiţi în convingerea că vă puteţi bucura dc o viaţă fericită, care este „împreună cu Hristos, ascunsă-n Dumnezeu” (Coloseni 3, 3), o viaţă plină de pace şi bucurie, de iubire şi de libertate, binecuvântată chiar şi în cele mai apăsătoare condiţii. Intr-o asemenea viaţă, de la primul până la cel din urmă ceas al ei, toate grijile voastre personale şi toate necazurile de or­din social, greutatea relativ uşoară sau, evident, prea grea a crucii pe care o purtaţi, toate acestea vă vor apărea în sfânta lumină a voii lui Dumnezeu, care nu greşeşte niciodată. De aceea trebuie primită „din suflet”, fără crâcnire. „Din su­flet, făcând voia lui Dumnezeu” (Efeseni 6, 6), veţi intra în relaţie cu Duhul lui Dumnezeu, Cel ce vă apără şi vă um­breşte. Vă veţi „înfăţişa lui Dumnezeu ca vii dintre morţi” (Romani 6, 13) şi toate vi se vor lumina de o nouă lumină. „Fără Mine nu puteţi face nimic” (loan 15, 5), dar „Dumne­zeu este Cel ce-ntru voi le lucrează şi pe «a vrea» şi pe «a lucra», pentru bunăvoirea Sa” (Filipcni 2, 13) şi pentru vo­ia Sa. Nu uitaţi acest sfânt adevăr; el vă va da putere şi bu­curie, vă va schimba viaţa.