Un singur duh. (Efeseni 4, 3)

Adresându-se efesenilor, Apostolul Pavel îi cheamă să fie toţi „un singur duh”, uniţi în pace. Unitatea creştinilor este departe de a fi obţinută; din ce cauză? Neîndoielnic, din lipsă dc smerenie, nu numai în relaţia cu Dumnezeu, ci şi în relaţiile dintre oameni. La aceasta se referă şi Apostolul Pa­vel, considerând că smerenia este condiţia de căpetenie prin care poate fi obţinută unitatea. Este acea smerenie a cărei pildă ne-a fost dată de Hristos. încă nu s-a realizai pe deplin acel trup unic care este Biserica lui Hristos. Fiecare are lo­cul său, menirea sa şi, în mod evident, acestea nu pot fi ega­le între ele; există anumite trepte, în sus şi în jos.

Unitatea în duh se poate obţine, în primul rând, în pa­ce spirituală, înţelegere, consideraţie reciprocă, e unitatea sufletelor care tind spre acelaşi scop. Fiecare să se mulţu­mească cu locul pe care îl ocupă şi cu îndatoririle pe care le are. Dacă nu vom căuta să ne impunem superioritatea, da­că nu ne vom lăsa stăpâniţi dc invidie, dacă vom fi pătrunşi de smerenie şi iubire creştină, vom găsi cele mai bune mij­loace de a contribui la realizarea unei unităţi „în duh” între crcştini, apmpiindu-ne pe cât ne va fi cu putinţă de starea despre care vorbeşte Apostolul Pavel.

Fireste că o deplină unitate nu va putea fi realizată decat atuci cand suferinţa universală se va sfârşi, când tot ce este pământesc, păcătos va dispărea şi când, dincolo de mormânt, vom atinge plenitudinea capacităţilor noastre spi­rituale. Atâta timp cât suntem aici, pe pământ, nu putem de­cât să tindem către aşa ceva.