Mergi şi fă şi tu asemenea. (Luca 10,37)

Istorisind parabola samarineanului, Mântuitorul trăgea o concluzie pe care trebuia să o reţină în primul rând cel pentru care o spusese.Omul acela probabil că nu se aştepta la o  asemenea concluzie şi nu ar fi ajuns singur la ea. El („invatatorul de lege”) ar fi vrut să-L pună în încurcătură pe Man­tuitorul, propunându-i una dintre acele probleme cu doua  înţelesuri pe care reprezentanţii „legii” obişnuiau să le intoarcă pe toate feţele. Mântuitorul, răspunzându-i aceluia, a vrut să-i sensibilizeze conştiinţa, să-i pătrundă până în adan­cul inimii. Voia ca lumina să se răspândească asupra întregii vieţi a acelui om, să-l cheme la acţiune, să-i dea puterea şi râvna de a face o faptă bună: „Mergi şi la şi tu asemenea”.

Să nu ne mulţumim doar cu citirea cuvântului lui Dum­nezeu, reflectând sau tăcând consideraţii asupra lui. Cunoaş­terea Evangheliei impune a trăi după Evanghelie. Fiecare cuvânt din Sfânta Scriptură, fiecare predică conţine un adevăr şi o învăţătură morală pe care trebuie să ni le însuşim şi să le aplicăm în viaţă. Adevărul este sămânţa dată de Dum­nezeu pentru ca noi să o putem semăna, de-a lungul vieţii, în fapte de iubire şi milostenie. Atunci sămânţa dumnezeiască va rodi în veşnicie, sporind faţă de roadele pe care le-am pu­tut culege în viaţă fiind. „Mergi şi fa şi tu asemenea!”