Ci fiţi buni intre voi, milostivi, iertându-vă unul altuia, aşa cum şi Dumnezeu v-a iertat vouă întru Hristos. (Efeseni 4, 32)

Bunătatea şi spiritul de compasiune sunt calităţi de ma­ximă importanţă în viaţă. Răul produs de un cuvânt aspru, de o atitudine rece faţă de aproapele, de incapacitatea de a vibra la sentimentele altuia, starea de permanentă suspiciu­ne, toate acestea pot fi atenuate şi făcute să dispară numai prin fapte de bunătate şi manifestări de iubire. Iubirea caută în oameni binele, nu răul, iar acolo unde nu găseşte binele deplânge răul şi caută să-l îndrepte, nu să-l condamne.

Prisosul celor mai alese simţăminte ale noastre să se re­verse, ca apa vie, asupra apropiaţilor noştri. Iubindu-i, ne punem în locul lor, ne purtăm cu ei aşa cum am vrea să se poarte ei cu noi. Suferim de necazurile şi nevoile lor, ca şi cum ar fi ale noastre. „Aşadar, ca nişte sfinţi şi iubiţi aleşi ai lui Dumnezeu, îmbrăcaţi-vă cu simţăminte de-ndurare, de bunatate, de smerenie, de blândeţe, de-ndelungă-răbdare... Mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă întru iubire, care este legătura desăvârşirii” (Coloseni 3, 12, 14).

Nu există niciun bun pământesc care să se asemene cu starea sufletească pe care o descrie Apostolul Pavel cu aceş­te cuvinte. De câte ori nu am simţit noi înşine asupra noas­tra puterea iubirii şi a îndelungii-răbdări! De câte ori, într-o clipă grea din viaţă, căldura unui cuvânt bun, mângâietor, nu ne-a făcut să vedem din nou lumina, care dispăruse de-mult din noi! Dragostea, pe care Apostolul o numeşte „legă­tura desăvârşirii”, este izvor viu, torent de bucurie clocoti­toare, care se revarsă din plinătatea sa şi asupra altora, ajun­gând să nu sece niciodată. Să nu moară, să curgă impetuos, neîncetat, tot mai departe, spre veşnicie, să aducă în curgerea sa noi şi noi roade!

In jurul unui faimos bătrân misionar s-au adunat odată mai mulţi oameni, care se consacraseră slujirii săracilor şi care voiau să audă din gura lui cuvânt de povaţă. A vorbit mult, cu o forţă uluitoare, terminând cu cuvintele: Vreţi să aflaţi trei conditii obligatorii pentru reuşita lucrării voastre printre cei ameninţaţi de pieire sufletească şi trupească? Prima condiţie: fiti buni; a doua condiţie: fiţi buni; a treia condiţie: fiţi buni. Iată ce am reţinut din îndelungata mea experienţă.