Mijlocitorul
06 Mai

A luat cele şapte pâini şi dai peşti şi, mulţumind, a frânt şi le-a dat ucenicilor; iar ucenicii, mulţimilor. (Matei 15,36)

In lumea materială, ca şi în cea spirituală, se întâmplă adesea ca unele evenimente să fie generate de cauze de a doua mână. Mântuitorul a înmulţit pâinile, dar nu le-a îm­părţit El mulţimilor. Le-a dat mai întâi ucenicilor, şi astfel dumnezeiescul dar n-a trecut direct la mulţimile care îl aş­teptau, ci prin mijlocitorii Domnului.

Aşa ni se întâmplă şi nouă Domnul ne satură cu merin­dele Sale, dar de cele mai multe ori acestea ne sunt oferite cu mâini sau în vase pământeşti. El ni le trimite atunci când se produc schimbări importante în viaţa noastră, care pot trece neobservate, sau pe cele mai obişnuite căi şi mijloace de fiecare zi. în fiecare oră, în fiecare clipă ne întâlnim cu asemenea „mijlocitori” trimişi de Sus. întreaga noastră experienţă de viaţă ne educă, într-o formă sau alta, aşa cum ne educă de altfel şi relaţiile cu oamenii cu care ni se inter­sectează drumurile. Pâinea cerească ajunge la noi după ce a trecut prin mâinile multor oameni.

Doamne, la-mă şi pe mine unul dintre mijlocitorii Tăi, lucrează prin mine! Mi-aş dori să hrănesc cu bună ştiinţă un flămând cu pâinea Ta, să-l întăresc cu tăria Ta; aş vrea să pot lua cu nevrednicele mele mâini pâinea Ta şi să o împart ce­lor ce duc lipsă de ea. Dar lă-mă să înţeleg, smerit şi adânc, că nu dispun de propriile mele rezerve, că pâinea pe caro aş pulea-o împărţi aproapelui meu de la mine este uscată, iar apa, tulbure. De aceea, arată-mi cât sunt dc sărac, învaţă-mă să-mi înalţ mai întâi mâinile către Tine şi numai după aceea să le întind spre aproapele meu, pentru a-i da nu ceea ce este al meu, ci ceea cc este al Tău!