Și intrând regele David, a stat în fața Domnului. (II Regi 7, 18)

Oriunde ne-am afla, putem sta oricând în fața Domnu­lui, dacă ne vom abate privirea de la toate cele lumești și vom căuta spre chipul Mântuitorului. Putem fi împreună cu Domnul și în relație cu El și în mijlocul mulțimii, pri­vind lucrarea mâinilor Sale. Toate ale naturii vorbesc de­spre El. Marea cea întinsă vorbește despre nemărginita pu­tere a lui Dumnezeu; azurul unui cer fără nori respiră pacea Lui; munții milenari spun nezdruncinata Sa tărie.

Ne putem afla însă în fața lui Dumnezeu și într-un alt sens. Când ne retragem în „cămara noastră” este ca și cum am sta înaintea lui Dumnezeu. Când, citind, pătrundem cu evlavie cuvântul lui Dumnezeu, Domnul însuși ne vorbește prin cuvintele Sfintei Scripturi; când ne plecăm genunchii și ne deschidem sufletul, parcă ne-am afla la picioarele Sale, parcă ne-am atinge de poalele veșmintelor Sale, simțind, cu inima, atingere dătătoare de pace. Cât de aproape ne aflăm în aceste clipe de Mântuitorul nostru și câtă putere, câtă re­naștere în duh ne poate aduce această apropiere!