Pricină de încercări şi ispite
23 Iunie

Şi a fost în pustie patruzeci de zile, fiind ispitit de Satana (Marcu 1, 13)

Avem adeseori impresia că Satana poate avea o mai ma­re putere asupra noastră când suntem în mijlocul mulţimii decât în pustie, dar ne înşelăm. în Sfânta Scriptură se arată în mai multe rânduri că ispitele, încercările, sunt mai puter­nice în pustie. Căderile oamenilor de seamă s-au produs, de cele mai multe ori, în clipe de singurătate. Moise se do­vedise puternic în faţa lui Faraon; în pustie însă, răbdarea l-a trădat. Şi David a căzut în ispită numai după terminarea luptei, când s-a aşezat să se odihnească. Este mult mai uşor să te îndepărtezi de păcat în prezenţa unor martori, decât în singurătate. Principala sursă a încercărilor şi ispitelor sunt gândurile care ne împresoară cu o putere pe care nu suntem în stare s-o biruim atunci când rămânem singuri. De ace­ea Apostolul Pavel spune: „Pentru aceea luaţi armura lui Dumnezeu, pentru ca-n ziua cea rea să fiţi în stare să ţineţi piept” (Efeseni 6, 13).

Doamne, Tu singur eşti Cel ce îmi îndrumi gândurile, fii mie ajutător în pustia mea! Acolo, în ceasurile de singu­rătate, am cea mai mare nevoie să mă ajuţi şi să mă aperi. Fă-mă să simt, Doamne, că numai sub pavăza Ta voi fi în si­guranţă! In clipele de încercare, de ispite, atunci când nicio fiinţă pământească nu poate să ţină piept vrăjmaşului, ştiu că numai Tu o poţi face. Tu, Cel fără de păcat, întinde-mi mâna Ta, scoate-mă din pustia în care pribegesc; „Că Tu în­suţi ai fost încercat, prin ceea ce ai pătimit, şi celor ce sunt în încercări le poţi da ajutor” (cf. Evrei 2, 18)!